2020 e anul in care mi-am cunoscut copilul. Anul in care am nascut purtand o masca chirurgicala pe fata. Finalul anului m-a prins asa cum am visat in ultimii ani: mama. Am spus bine in ultimii ani, pentru ca nu a fost ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Stiu ca sunt fete care se viseaza de mici in rolul de mama. Eu n-am fost asa. Nu reactionam “dragalas” cand vedeam bebelusi sau copii si credeam cu tarie ca vata poate fi si fara copil in ea. Totusi in ultimii ani ceva s-a aprins in mine, si am inceput sa simt ca pot face fata acestul rol caruia nu-i dadeam atat de…
Continue ReadingAvem timp
Ne plangeam pe unde apucam ca nu avem timp, si uite cum dintr-o data, avem timp pentru toate acele lucruri pe care ni le doream. “-Mi-am cumparat niste carti si nu reusesc sa le citesc, nu am cand” “-Imi pare rau ca nu te-am sunat in ultima vreme. As vrea sa vorbim mai des, dar nu am cand, nu am timp.” “-Stii? Mi-as dori sa stam mai mult impreuna, dar suntem amandoi atat de ocupati, nu avem timp” “-Imi doresc atat de mult sa dorm o ora la pranz. Ce o ora? 20 de minute macar. Nu am timp” “-As vrea sa gatesc mai des! Am atat de multe retete…
Continue ReadingScrisul, pasiunea mea!
Salut! Sunt Oana si imi place sa scriu! Imi place sa scriu inca de cand am inceput sa citesc. Interesant, nu-i asa? Cand eram inca in scoala generala, m-am pomenit cu o cutie de carti mari si grele, ce aveau coperti pompoase, in casa. Tatal meu isi facuse abonament la Reader`s Digest, fara sa vrea. Chiar a mentionat la un moment dat ca va opri abonamentul, dar cand a vazut ca cineva din casa chiar se bucura de fiecare data cand vine postasul, a pastrat abonamentul deschis. Ce m-a inspirat sa scriu? Am citit tot ce prindeam de la ei. Sa nu intelegeti gresit, am citit si cartile recomandate in…
Continue ReadingPauză!
Pentru că toți avem o limită, pentru că sper să pot face mai multe fără el, pentru că deși mă inspira, nu mă ajuta, nu reușeam să fiu focusată și să-mi termin ce aveam de făcut. Pentru că așa este în viață, trebuie să știm când să spunem: gata, nu mai pot! Și da, sper că v-ați dat seama că am luat o pauză de la online! De fapt, de la rețelele de socializare! Nu de tot, pentru că, practic, job-ul meu în asta constă, în a petrece timp pe rețelele de socializare. Postări, răspuns comentarii drăguțe și răutăcioase, campanii, instastories și altele. Dar eu, personal, am terminat-o, pentru moment,…
Continue ReadingMi-au spus că sunt…
Matură. Nu, nu mătură, ci matură. Că gândesc matur. Câteodată, prietenii glumesc și îmi spun că sunt ca bunica. Și toate acestea din cauza sau… datorită comportamentului meu și a modului în care reacționez la ceea ce îmi oferă… ei bine, nimeni alta decât viața însăși. Cine mă cunoaște știe cum reacționez în fața problemelor, cine nu, să afle. Să afle că problemele sunt doar experiențe din care câștigi ceva doar dacă știi cum să le abordezi. Cum am ajuns să fiu considerată matură? Nu mă plâng. De plâns, plâng cât să-mi vărs oful. Dar să-mi plâng de milă, niciodată. Ce aș rezolva? Mă ridic și fac tot posibilul să…
Continue ReadingDespre iubire în era digitală
Un emoji nu-i suficient pentru a-ți demonstra iubirea. Contul de facebook nu este tocmai mediul potrivit unde o relație să se dezvolte. Și totuși, așa se întamplă. Astăzi se întâmplă ca doi oameni să-și arate iubirea unul față de celălalt mai mult online decât o fac atunci când sunt împreună, offline. ”Stați unul lângă celălalt și vă scrieți pe profilurile de facebook că vă iubiți și nu puteți trăi unul fără celălalt. Vă exprimați dragostea prin pisoi care scot inimi pe gură, în comentarii, și vă oferiți inima printr-un simplu click. Postați de pe conturile celuilalt cât de mult vă iubește. Iubiți și pentru el când postați în numele lui/ei?”…
Continue ReadingAm despachetat. Thassos 2018
*good to know: acest articol a fost scris la o săptămână de când m-a întors din Grecia. Sunt doar eu cea care împachetează cu cea mai mare viteză și nerăbdare când e vorba de plecat? ca la întoarcere să lase bagajul undeva într-un colț al casei, uitându-se cu teamă și fără chef de despachetat. Desigur, știind că trebuie să scot totul din el, să bag la spălat, să așez pe rafturi și să le pun la locul lor. La locul lor! Dar se întâmplă ca din unele vacanțe, să nu te mai întorci la locul tău. Bagajul să fie mai mare. Pe lângă ținutele alese cu grijă, produsele de make-up,…
Continue ReadingCe i-am spus?
Toate începuturile sunt frumoase… Și grele totodată. Spun asta din propria experiență dar și din experiențele oamenilor pe care îi întâlnesc și care îmi sunt aproape. Țin minte prima zi de liceu. Pe cea de la grădiniță sau clasele primare nu mi le aduc aminte și oricum eram în mediul meu, cunoșteam deja o mare parte din colegi. La liceu lucrurile au stat altfel și atunci a fost primul meu început emoționant. Prima mână întinsă către colegele ce aveau să-mi devina prietene pe viață dar și cele mai mari emoții și planuri. Pentru că asta facem toți la început. Ne facem planuri. Fie că vorbim de școală, fie prima întâlnire…
Continue ReadingLavanda
De multe ori, drumul pana la destinatie este mult mai interesant decat destinatia in sine. De multe ori. Daca pleci cu masina spre o destinatie indepartata si ai cu tine cativa prieteni, sau persoana care conteaza, atunci calatoria devine interesanta. Pentru ca in timpul acela ajungi sa cunosti oamenii care iti sunt tovarasi de drum, afli despre tine lucruri interesante si de ce nu, descoperi locuri despre care nu stiai nimic. Azi am plecat la drum cu Laur, doar eu cu el, spre Sozopol, un orasel din Bulgaria uitat de lume, linistit si cu o istorie aparte. Am plecat pentru a nu stiu cata oara doar eu cu el, in…
Continue Reading