De multe ori, drumul pana la destinatie este mult mai interesant decat destinatia in sine. De multe ori. Daca pleci cu masina spre o destinatie indepartata si ai cu tine cativa prieteni, sau persoana care conteaza, atunci calatoria devine interesanta. Pentru ca in timpul acela ajungi sa cunosti oamenii care iti sunt tovarasi de drum, afli despre tine lucruri interesante si de ce nu, descoperi locuri despre care nu stiai nimic. Azi am plecat la drum cu Laur, doar eu cu el, spre Sozopol, un orasel din Bulgaria uitat de lume, linistit si cu o istorie aparte. Am plecat pentru a nu stiu cata oara doar eu cu el, in masina, ascultand aceeasi muzica de acum patru ani. Chiar i-am spus ca acest playlist este al nostru, de vacanta. Ne-a tinut companie spre Zakynthos, spre Halkidiki, Lefkada, Budapesta si alte destinatii. Pe drum ii spuneam ca mi-as dori sa descopar un camp cu lavanda, ca in Provence, si zau ca l-as opri din condus sa-mi faca poze. Nu au trecut 20 de minute ca am primit ce am cerut, un camp cu lavanda. Laur a tras pe dreapta, ne-am dat jos si ne-am bucurat de miros, de priveliste, de noi, acolo si de cateva poze pe fuga.
Stiti, despre asta vorbesc cand spun ca drumul, calatoria in sine e mai speciala decat destinatia. Destinatia o cunosti, in mare parte stii ce gasesti acolo, ce te asteapta, sau macar ti-ai creat niste asteptari. Pe cand drumul, intotdeauna este plin de necunoscut.
Mi s-a parut interesanta asemanarea unei calatorii cu job-ul meu. Mi s-a parut potrivit sa prezint intr-o astfel de maniera ceea ce am facut, ce fac si probabil ce voi continua sa fac in viitor. Cand mi se prezinta un produs sau un serviciu pe care trebuie sa-l promovez, pornesc intr-o calatorie. Am o destinatie, si anume obtinerea unor rezultate, finalizarea unui articol sau implementarea unei campanii. Tototdata am si un drum de strabatut. Acele intrebari puse clientului, research pe domeniu si nu in ultimul rand, intalnirea cu ai mei colegi de proiect, acei “tovarasi de drum”. Fie ca e colegul grafician, un copywriter bun sau seful departamentului de vanzari din cadrul companiei, acestia vor fi cu mine de-a lungul calatoriei si pe toti ajung sa-i cunosc si cu unii sa raman prietena buna. Este la fel cum povesteam mai sus. Pe oamenii acestia nu-i cunosc, poate. Nici pe mine, in anumite circumstante. Nu stiu cum reactionez in fata anumitor situatii pe care le intalnesc cu ei, acum. Insa pe parcursul intregului proces, ajungem sa ne stim toate tabieturile, povestile de familie, pasiunile si “furam” unii de la ceilalti ceea ce consideram ca ne va ajuta in viitor. Pe cand destinatia, ea ne asteapta. De multe ori nu ajungem acolo, din cauza anumitor situatii, dar macar noi, cei care am parcurs acest drum, am castigat ceva. Experienta, amintiri si multe cunostinte.
Asadar, nu vreau sa exagerez dar va spun ca in toate proiectele din care am facut parte, am gasit mereu acel camp cu lavanda… Si da, au fost si destinatii pe masura asteptarilor si a orelor muncite, insa, eu raman cu amintirea acelui drum plin cu peripetii si a mirosului de lavanda.