Cand am ramas insarcinata am zis ca nu vreau sa citesc carti de parenting, dar dupa ce am nascut am cautat raspunsuri peste tot, si astfel am ajuns sa citesc tot ce prindeam, orice recomandare. Am descoperit o autoare care m-a ajutat sa-mi inteleg copilul si sa-i fiu alaturi indiferent de starea in care se afla, caci Dumnezeu si toate mamele stiu cate milioane de stari au bebelusii care se apropie de un an.
Am vrut sa nu fiu influentata deloc in deciziile pe care le iau cand vine vorba de copilul meu. Era o teama a mea care m-a facut ca in sarcina sa nu citesc nimic, nici despre sarcina, nici despre perioada ce tocmai avea sa vina si care m-a prins cam nepregatita. Credeam ca instinctul matern si nu mai stiu ce aveau sa-mi fie suficiente. Astea doua din urma m-au ajutat si ma ajuta si acum, doar ca eram insetata de a afla cat mai multe despre tot ce tine de micul meu baietel.
M-am inscris in grupuri de facebook, ceea ce am zis ca nu voi face niciodata.( aham, lista cu lucruri de care am zis ca nu le voi face e luuungaaa) Apoi am inceput sa urmaresc foarte multe mamici care isi povesteau experienta de maternitate prin intermediul retelelor de socializare.
Mi-am ascultat si mamele.. putin. Poate am gresit si trebuia sa le ascult mai mult. Dar sunt atat de incapatanata uneori ca ma intreb cum de ma suporta barbata-miu. In fine.
Ce m-a ajutat cel mai mult a fost informatia din cartile Alethei Solter, psiholog de dezvoltare, recunoscut international pentru studiile facute cu privire la atasament, traume psihologice si disciplina non-punitiva. Ei bine, pana acum am citit doar doua carti din colectia acesteia. Putin, dar suficient cat sa-mi dau seama ca tot ce fac eu acum cu dl. Matei, este baza a ceea ce va fi el cand va creste.
Doamne si ce le recomand tuturor mamicilor si viitoarelor mamici sa citeasca aceste doua carti! Daca vrem sa schimbam lumea, sa o umplem de oameni buni, calzi si intregi la minte, investiti putin timp in lecturarea acestor titluri:
Lacrimi si crize de furie, Aletha Solter
Am cumparat-o pentru ca am vazut-o la una din mamicile pe care le urmaresc pe instagram. Am deschis-o prima data cand Mate avea cateva luni si ne confruntam cu primul salt mental care ne-a pus pe butuci si nu intelegeam ce are copilul nostru. Oare-s colici sau ceva am facut noi gresit? Am aflat mai tarziu despre salturile mentale ( un alt lucru care m-a super ajutat)
Am deschis cartea fix la capitolul care ma interesa si care explica de ce plang bebelusii (necontrolat) si ce putem face ( sa-i ajutam si sa ne ajutam!)
Acum, cand Matei se apropie de un an, am redeschis cartea si am citit-o rand cu rand. Doamne, ce bine am facut! Am inteles ca e normal sa ma simt neputincioasa in fata unui bebelus care plange. Am inteles ca si bebelusii acumuleaza frustrari si au nevoie de spatiu si intelegere pentru a se descarca. Ca e normal sa planga un bebelus (desi societatea spune ca nu, ei trebuie sa fie mereu cu zambetul pe fata, valeu!) si ca tot ce pot sa fac eu este sa-i fiu alaturi, sa-i vorbesc, sa-i explic, sa-l inteleg.
Cartea e despre mult mai mult. E despre traume (da, toti le avem), despre liniste si somn, despre crize si rezolvarea situatiilor in care chiar nu mai stii ce sa faci.
De ce recomand: Intelegi ca si tu ai de rezolvat anumite chestii la tine, ca mama, ca parinte/ Iti vei intelege copilul mult mai bine atunci cand plange/ vei stii ce sa faci cu el in momente de furie/ vei intelege ca bebelusul tau nu este rau ca plange sau nu e cuminte, ci pur si simplu isi comunica neputintele. Te ajuta sa cresti un copil cu o putere de concentrare buna, sa reduci agresivitatea si hiperactivitatea pe viitor.
Bebelusul meu intelege tot, Aletha Solter
„Aceasta acceptare continua a emotiilor sale [ale copilului] este cel mai de pret dar pe care i-l puteti face.” Si am spus tot.
Da, poate in ochii oamenilor, a celorlalte mame (ce ne mai judecam unele pe altele!) nu sunt mama perfecta, dar pentru el, acum, sunt! Si sunt constienta ca desi as vrea, nu pot sa-l feresc de tot ce urmeaza in viata lui, de viata in sine. Stim cum e viata: cu bucurie, furie, fericire, tristete, pierderi, frumos, dar si urat, cu soare, dar si nor. Nu am cum sa-l feresc de viata, dar pot sa-l invat cum sa treaca prin ea. Sa-si cunoasca emotiile, sa le accepte, sa le depaseasca, sa mearga mai departe cu mintea si inima curata. Cam asta te va invata cartea pe care o recomand din tot sufletul.
Am inteles ca primul an al copilului meu nu e doar despre hrana, joaca si crestere in greutate. Ci e despre dezvoltare, mai mult. E despre sa-i fiu alaturi tot timpul, fara frica ca se va invata in brate sau va fi un rasfatat. Fara frica de orice fel. Desi, frica ca nu fac totul bine inca zace intr-un colt al sufletului meu.
Mamici, am mai citit si cumparat carti de parenting, dar pe astea vi le recomand. Ele mi-au deschis ochii si mintea, si de aceea, am decis sa scriu despre ele.
Daca esti in cautare de raspunsuri, daca te simti nesigura pe ceea ce faci ca mama, acorda cateva minute pe zi pentru a citi una din cartile acestea.
Cu drag,
o mamica