Ne plangeam pe unde apucam ca nu avem timp, si uite cum dintr-o data, avem timp pentru toate acele lucruri pe care ni le doream.
“-Mi-am cumparat niste carti si nu reusesc sa le citesc, nu am cand”
“-Imi pare rau ca nu te-am sunat in ultima vreme. As vrea sa vorbim mai des, dar nu am cand, nu am timp.”
“-Stii? Mi-as dori sa stam mai mult impreuna, dar suntem amandoi atat de ocupati, nu avem timp”
“-Imi doresc atat de mult sa dorm o ora la pranz. Ce o ora? 20 de minute macar. Nu am timp”
“-As vrea sa gatesc mai des! Am atat de multe retete salvate, dar nu am timp sa stau in bucatarie.”
“-Hobby? Nu stiu. N-am timp sa caut, sa ma ocup, desi as vrea”
Toate frazele de mai sus au fost rostite, candva de unul dintre noi. Atunci cand traiam pe fuga, nestiind sigur dupa ce alergam. Atunci cand lucrurile ce ar trebui sa ne fie prioritare, nu ne mai erau. Atunci cand cititul unei carti, sau vorbitul la telefon cu bunica, erau intr-un razboi crunt cu jobul si lucruri pe care le faceam doar ca sunt la moda.
Pana si vacantele ni le facem pe fuga. Acele vacante care ar trebuie sa ne relaxeze si din care ne intorceam mai obositi si nemultumiti. De multe ori alegem sa mergem in anumite locuri doar pentru ca au fost si altii, altii pe care-i admiram si care se afiseaza online cu viata lor perfecta. Si tu ii crezi. Ii crezi pentru ca si-au pus filtre si totul arata mult mai bine. Din toate punctele de vedere. Si oricum nu ai tu timp sa alegi ce iti place. Pentru ca nu stii ce iti place. Nu ai avut timp sa te descoperi.
Acum avem sansa sa facem tot ce visam. Avem posibilitatea sa citim, sa gatim, sa ne sunam parintii, bunicii, si pe toti cei care asteapta un semn de la noi. Avem timp sa fim cu noi insine, sa ne descoperim, sa aflam ce ne place, ce ne face sa zambim, ce ne pune sangele in miscare. Avem timp de baut cafeaua in liniste si nu pe graba, timp pentru a sta pur si simplu, sau pentru a lucra la acel proiect special, care iti apartine. La ideea ta, nu a altora.
Acum avem timp. Hai sa nu-l irosim!