Pentru că toți avem o limită, pentru că sper să pot face mai multe fără el, pentru că deși mă inspira, nu mă ajuta, nu reușeam să fiu focusată și să-mi termin ce aveam de făcut. Pentru că așa este în viață, trebuie să știm când să spunem: gata, nu mai pot!
Și da, sper că v-ați dat seama că am luat o pauză de la online! De fapt, de la rețelele de socializare! Nu de tot, pentru că, practic, job-ul meu în asta constă, în a petrece timp pe rețelele de socializare. Postări, răspuns comentarii drăguțe și răutăcioase, campanii, instastories și altele. Dar eu, personal, am terminat-o, pentru moment, cu Instagram și Facebook. În special cu ăsta, primul. Instagram.
De ce? Pentru că zilnic mă trezeam cu ochii în telefon, primul lucru aruncându-mi mintea în ”viețile perfecte” ale altora, de la prima oră îmi oboseam ochii și mintea. Nu tu privit pe geam, nu un pahar cu apă, nu o rugăciune. Nu, instagram să fie!
De multe ori, lucrând, luam telefonul în mână să sun pe cineva sau să-i scriu cuiva și… nu numai că pierdeam zeci de minute pe Instagram, însă uitam și pe cine trebuia să sun.
Și uite așa mi se termina ziua și pe lista mea rămâneau task-uri neîndeplinite.
Dar, ca orice dependent, primul pas este să-ți recunoști… problema! Deci, sunt Oana și sunt dependentă de Instagram. Dar, promit să scap de ea. Măcar pentru ceva timp.
Știam că nu îmi va fi ușor și pentru asta am construit o strategie.
Dezinstalare. La început mi-a trecut prin cap sa-mi dezinstalez de pe telefon aplicațiile. Însă, nu am cum pentru că eu tot trebuie să intru pe conturile celor pentru care lucrez. Așa că m-am deconectat de la contul meu personal și am rămas doar pe cele de business. Iar facebook.. Doamne ajută!
Distanță. Dacă mă pun la birou, am grijă ca telefonul să nu fie pe birou astfel încât sa-mi atragă atenția. Așa că îl țin la o distanță potrivită, astfel încât să-l aud dacă mă sună cineva. Iar de comunicat pe wp, o fac de pe laptop. Perfect.
Renunțat. Dimineața, când mă trezesc, nu mai iau telefonul cu mine la baie. Vorba aia cu telefonul în baie, 30 minute. Fără telefon, maxim 5 minute.
Cărți în mașină. Dacă petrec mult timp în trafic sau trebuie să aștept pe cineva, citesc. Fie ea și o revistă. Însă am grijă să am cărți tot timpul în mașină.
Cam atât m-a dus capul să fac, însă, vă rog, dacă aveți alte sfaturi, nu le refuz!
Nu am de gând să renunț de tot, am să mă întorc. Vreau să văd în primul rând dacă reușesc să fac mai multe lucruri zilnic, dacă pot supraviețui fără să-mi pun cana de cafea pe instagram și să văd cum e viața în realitate. De multe ori, avem ochii atât de prinși în fel și fel de aplicații că ratăm frumosul din real, frumosul fără filtru.
So, acestea fiind spuse, wish me luck!
PS: am să fiu aici, pe blog. Am să scriu mai des, sper! Acum am timp! 😊