Ei bine, iată-ne, din nou, la început de an. Și spun cu mâna pe inimă și pe ce vreți, că sunt recunoscătoare că mă aflu aici, pentru că anul trecut am aflat și am realizat că deși crezi că ai toată viața înainte, viața ți se poate opri oricând.
2020 și 2021 au fost ani care au luat multe vieți și au și dat, în același timp.
2022 să fie cum vrea el.
La fiecare început de an, îmi luam agendă nouă și începeam să scriu lista de obiective. Chiar și anul trecut, cu un nou născut lângă mine, mi-am creionat -desigur, mai puține ca în alți ani, realistă fiind- câteva. La final de an am realizat că deși am bifat mai mult de jumătate din ele, importante desigur, nu am simțit mare lucru, și asta pentru că viața de mamă, deși e plină de rutină, e și imărevizibilă, și e chiar mișto. De aceea anul acesta am decis să mă las în pace.
N-am agendă nouă, nici obiective scrise. Am un singur cuvânt în minte: adaptare.
Anul trecut, fiind și primul an în rolul de mamă, cel mai greu a fost să mă adaptez. Și știu că nu am fost singura. În an pandemic, toți a trebuit să ne adaptăm. Și ce greu e să nu știi ce urmează, să nu știi ce vei face, când, unde și cum. Dar am făcut-o. Pas cu pas. Anul acesta fără să-mi creez așteptări sau liste, mă voi adapta.
Dacă simți presiune, dacă tu crezi că trebuie să faci mai mult, dar nu știi de unde să începi, dacă săptămâna aceasta de vacanță ți s-a părut scurtă pentru a-ți pune ordine în gânduri, dacă simți că vrei, dar nu-ți găsești inspirație și motivație, ia o pauză. Lasă-te în pace. E un început bun.
La mulți ani, oameni!
Foarte grozava postarea. Tocmai am dat peste blogul tau si am vrut sa spun ca mi-a placut cu adevarat sa rasfoiesc postarile de pe blogul tau. In orice caz, ma voi abona pe feedul tau rss si sper sa scrii din nou foarte curand!