Zilele trecute, în timpul unei convorbiri cu unul din clienții mei, am ajuns amândoi la aceeași întrebare: De ce refuză oamenii să intre pe ușile care li se deschid? Bine, întrebarea era altfel. Nu arată bine dacă o scriu așa că mă abțin.
Să vă explic. Căutăm un om, fie fată, fie băiat, să facă parte din echipa noastră. Să fie bun pe video și nu în ultimul rând să fie om și să aibă dorință de mai mult. Am găsit fete care fac treabă bună pe youtube, însă nu sunt atrase de munca în echipă și nicidecum de a avea un venit stabil, lună de lună. Ceea ce ni se pare ciudat. Mie mi se pare ciudat să nu vrei să faci ceea ce faci deja, plătită fiind și cu posibilitate mare de a învăța o sumedenie de chestii noi. Credeți-mă, de când mă plimb de colo, colo, din firmă în firmă, discutând cu oameni din diverse departamente, am învățat foarte mult. De ce? Pentru că am vrut și am văzut oportunitatea, aceea ușă deschisă, și am intrat cu încredere. Însă sunt mulți cei care nu văd aceste uși sau le este frică să pășească.
Văd asta peste tot. Nu doar în situația de față. Văd asta la vânzătoarea de la magazinul din colțul străzii care nu-și aranjează marfa în raft, având astfel posibilitatea de a vinde mai mult. Pentru că produsele aranjate, organizate, curate fac cu ochiul celor care intră în magazin. Văd asta la cei care refuză să lucreze pe un salariu minim, fără să-și dea seama de posibilitatea unei măriri, unei promovări și de experiența acumulată care îi va ajuta la următorul job. Văd asta la părinții care nu își lasă copii să se descurce singuri, în diverse situații, fără să-și dea seama că asta îi va ajuta în viitor. Și mai văd asta în cazul angajatorilor care refuză să ia în echipă un OM, care vrea să învețe și are dorința de a se autodepăși, în schimbul unuia care are experiență în X domeniu, dar care nu poate purta un dialog cu ceilalți membri ai echipei. Văd frica de a spune ”da” unor provocări și fuga de acele uși deschise în fiecare zi. Și știți ce mi se pare și mai trist? Că tot ei sunt cei care se plâng. De lipsa locurilor de muncă, deși sunt destul de multe locuri de unde poți începe.
Dacă te regăsești în cele de mai sus, începând de azi, schimbă traseul. Spune DA provocărilor, folosește tot ce îți pică în mână, învață de la ceilalți din jurul tău, fii atent la discuții, folosește internetul în folosul tău, mergi la evenimente, ridică-te de pe scaun, șterge praful de pe rafturi și organizează-ți ”produsele”. În timp vei observa diferența.
Oricum, în urma acestui articol nu sper să aflu răspunsul la întrebarea pe care ai citit-o la început, însă cred că poate ajunge la acel om care ne lipsește din echipă. Dacă ești acela, dă-mi un semn la contact@oanamarina.ro
PS: TOTUL e posibil. Trebuie doar să vrei și să ai puțin curaj.