Cine poate fi freelancer?

Oricine poate fi freelancer. Indiferent de varsta, statut, gen, situatie financiara, experienta. Oricine. Deci, da, si tu poti fi freelancer. Definitia oficiala spune ca freelancer (liber profesionist) este cel care lucreaza independent si desfasoara o profesie fara un angajament pe termen lung cu acesta. Trecand la oile noastre, adica la zilele noastre, freelancer este cel care lucreaza, are activitate intr-un domeniu isi alege proiectele dupa bunul plac si este platit conform cerintelor sale. Pentru ca sunt freelanceri care vor sa fie platiti pe ora, pe proiect sau care au contract de colaborare pe anumite perioade. Eu ma regasesc in ultima varianta, in care accept colaborari cu perioade de minim 3…

Continue Reading
fata si carte

Aleph

Pe Paulo Coelho l-am cunoscut atunci când am pus mâna pe Alchimistul, fiind prima carte scrisă de el, pe care eu am citit-o. Pot spune cu mâna pe inimă și pe roșu că m-am îndrăgostit de el de la prima carte! Acum, tocmai ce a trecut o săptămână de când am citit Aleph, o carte în care Paulo Coelho ne invită, din nou, într-o călătorie, cu trenul, pe Transiberian, către descoperirea de sine. La fel ca în Alchimistul, protagonistul, trece printr-o perioadă de criză sufletească și pentru a se descoperi decide să pornească către un nou început. Către răspunsuri la zecile de întrebări pe care le are despre viața, iubire,…

Continue Reading

Freelancer de doi ani! 5 Sfaturi pentru tine

Am deja doi ani de când lucrez de acasă. De fapt, am doi ani de când sunt freelancer. De când stau cu laptopul pe picioare, în canapea, cu laptopul pe masa din bucătărie. Pe biroul improvizat acasă, pe masa incomodă dintr-o cafenea sau pe balconul unui hotel din Grecia. Doi ani de când scriu de oriunde. Ți se pare cool, nu-i așa? Când tu stai într-un birou, obligat fiind, suportând crizele colegilor, glumele nu foarte interesante și pauzele de masă luate în grabă. Ei bine, află că mie îmi este dor de ceea ce tu ai parte acum! Am renunțat la un job de opt ore, cu un salariu bunicel,…

Continue Reading

Pauză!

Pentru că toți avem o limită, pentru că sper să pot face mai multe fără el, pentru că deși mă inspira, nu mă ajuta, nu reușeam să fiu focusată și să-mi termin ce aveam de făcut. Pentru că așa este în viață, trebuie să știm când să spunem: gata, nu mai pot! Și da, sper că v-ați dat seama că am luat o pauză de la online! De fapt, de la rețelele de socializare! Nu de tot, pentru că, practic, job-ul meu în asta constă, în a petrece timp pe rețelele de socializare. Postări, răspuns comentarii drăguțe și răutăcioase, campanii, instastories și altele. Dar eu, personal, am terminat-o, pentru moment,…

Continue Reading

Mi-au spus că sunt…

Matură. Nu, nu mătură, ci matură. Că gândesc matur. Câteodată, prietenii glumesc și îmi spun că sunt ca bunica. Și toate acestea din cauza sau… datorită comportamentului meu și a modului în care reacționez la ceea ce îmi oferă… ei bine, nimeni alta decât viața însăși. Cine mă cunoaște știe cum reacționez în fața problemelor, cine nu, să afle. Să afle că problemele sunt doar experiențe din care câștigi ceva doar dacă știi cum să le abordezi. Cum am ajuns să fiu considerată matură? Nu mă plâng. De plâns, plâng cât să-mi vărs oful. Dar să-mi plâng de milă, niciodată. Ce aș rezolva? Mă ridic și fac tot posibilul să…

Continue Reading

Despre iubire în era digitală

Un emoji nu-i suficient pentru a-ți demonstra iubirea. Contul de facebook nu este tocmai mediul potrivit unde o relație să se dezvolte. Și totuși, așa se întamplă. Astăzi se întâmplă ca doi oameni să-și arate iubirea unul față de celălalt mai mult online decât o fac atunci când sunt împreună, offline. ”Stați unul lângă celălalt și vă scrieți pe profilurile de facebook că vă iubiți și nu puteți trăi unul fără celălalt. Vă exprimați dragostea prin pisoi care scot inimi pe gură, în comentarii, și vă oferiți inima printr-un simplu click. Postați de pe conturile celuilalt cât de mult vă iubește. Iubiți și pentru el când postați în numele lui/ei?”…

Continue Reading

Ce blogger sunt eu daca nu scriu?

Dar scriu. Zilnic, chiar. Scriu despre orice și știți ce? Cuvintele mele sunt citite de sute de oamenii, tot zilnic. Ceea ce mă bucură, însă, nu scriu aici. Acasă la mine. Site-ul acesta este casa mea online. Avem de toate online, de ce n-am avea și casele noastre, unde să ne întindem cratimele, să ne bem frazele cu mult lapte, să ne odihnim pe semnele de exclamare cu capul pe . -ați înțeles voi-. Un ”loc” unde să fim noi. Pentru că atunci când ești acasă, ești simplu TU. Eu când ajung acasă, oricât de dichisită aș fi, îmi descalț tocurile, dau sutienul care m-a sugrumat, jos, sterg rujul, pun…

Continue Reading

Ghidul bunelor maniere pe facebook!

Deși sună grandios, facebook este cea mai mare platformă de socializare din lume. Platformă ce ține sub aripa sa nu doar oameni ca mine și ca tine ce sunt acolo pentru a schimba idei cu prietenii sau pentru a ține legătura cu unii colegi plecați peste hotare. Facebook a creat cele mai interesante si utile unelte pentru ca orice business sa poate funcționa în mediul online. Să comunice cu publicul său, să informeze, să creeze o comunitate în jurul brandului său dar și să vândă. Chiar așa, ai cumpărat vreun produs de curând prin intermediul acestei platforme? Dacă da, să știi că acest articol l-am scris pentru tine! Cel care…

Continue Reading

Am despachetat. Thassos 2018

*good to know: acest articol a fost scris la o săptămână de când m-a întors din Grecia. Sunt doar eu cea care împachetează cu cea mai mare viteză și nerăbdare când e vorba de plecat? ca la întoarcere să lase bagajul undeva într-un colț al casei, uitându-se cu teamă și fără chef de despachetat. Desigur, știind că trebuie să scot totul din el, să bag la spălat, să așez pe rafturi și să le pun la locul lor. La locul lor! Dar se întâmplă ca din unele vacanțe, să nu te mai întorci la locul tău. Bagajul să fie mai mare. Pe lângă ținutele alese cu grijă, produsele de make-up,…

Continue Reading

Ce i-am spus?

Toate începuturile sunt frumoase… Și grele totodată. Spun asta din propria experiență dar și din experiențele oamenilor pe care îi întâlnesc și care îmi sunt aproape. Țin minte prima zi de liceu. Pe cea de la grădiniță sau clasele primare nu mi le aduc aminte și oricum eram în mediul meu, cunoșteam deja o mare parte din colegi. La liceu lucrurile au stat altfel și atunci a fost primul meu început emoționant. Prima mână întinsă către colegele ce aveau să-mi devina prietene pe viață dar și cele mai mari emoții și planuri. Pentru că asta facem toți la început. Ne facem planuri. Fie că vorbim de școală, fie prima întâlnire…

Continue Reading